Brumaru, A. I. (n. 1943) Important eseist şi filosof al culturii, cu o profundă pregătire de filosof şi estetician; orientare „originistă“ şi existenţialistă, cel mai însemnat discipol intelectual al lui C. Noica. Cărţi importante: „Fiinţă şi loc“ – eseu (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1990), „Despre fiinţa românească“ – eseu (Editura Viitorul Românesc, Bucureşti, 2001), „Fiinţa muzicală“ – eseu (Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2005); „Masca Princepelui“ (Editura Dacia, Cluj-Napoca 1977), „Pariul cu legenda sau Viaţa lui Petre Ţuţea aşa cum a fost ea“ (Editura Athena, Bucureşti 1995), „Repere ale Gândirii româneşti“ – în colaborare cu Vasile Gogea – (Editura Grinta, Cluj-Napoca 2003), „Destin deturnat. Schiţă monografică Mihai Arsene“ (Editura KronArt, Braşov 2007).

Comentariile nu sunt permise.